Prescolarul

DEZVOLTARE FIZICĂ

Etapa de 3-6 ani este o perioadă importantă de creştere pentru toate sistemele, însă poate cea mai spectaculoasă este dezvoltarea sistemului cerebral:

- la 5 ani creierul copilului cântăreşte ~ 90 % din greutatea creierului unui adult, deşi întregul corp reprezintă doar o treime din dimensiunile corpului unui adult. La această vârstă, creierul copilului este în plin proces de formare, dezvoltarea lui depinzând de stimularea care îi este oferită. Stimularea sistemului nervos determină de fapt reorganizarea cerebrală (formare, dar şi reducere de sinapse), reorganizare care va fi esenţială pentru funcţionarea psihică optimă. Este important ca această stimulare să fie în conformitate cu nivelul de dezvoltare al copilului, astfel încât activităţile propuse să nu fie nici prea uşoare (subsolicitare), dar nici prea grele (suprasolicitare) pentru copil.

DEZVOLTARE COGNITIVĂ

Atenţia se dezvoltă gradual. La 2-3 ani copilul este uşor distras de evenimente noi. Treptat capacitatea de concentrare a atenţiei creşte, acest lucru fiind evidenţiat de prelungirea duratei în care copilul rămâne implicat într-o activitate. Astfel la 6 ani copiii pot efectua activităţi de 30 de minute. Memoria autobiografică reprezintă un aspect esenţial al vieţii noastre. Prin reţinerea evenimentelor şi experienţelor importante prin care am trecut, reuşim să ne construim o istorie personală de viaţă (cine sunt eu) şi amintiri comune cu celelalte persoane (de ex.: Crăciunul trecut). Memoria autobiografică are o dezvoltare mai pregnantă începând cu vârsta de 3 ani, odată cu îmbunătăţirea limbajului şi conturarea sinelui/a imaginii de sine. Trebuie totuşi să fim atenţi la două aspecte. În primul rând, copiii de 3-6 ani sunt sugestibili şi pot fi uşor influenţaţi în legătură cu lucrurile pe care şi le amintesc. În al doilea rând, îşi însuşesc experienţele celorlalţi, ajungând să relateze întâmplări la care nu au luat parte.

Un progres accelerat se observă în producerea limbajului. Dacă la 2 ani poate să pronunţe şi cunoaşte cateva sute de cuvinte, la 6 ani ajunge să cunoască peste 10.000 de cuvinte. La 2-3 ani, copiii învaţă să generalizeze cuvintele nou învăţate la situaţii noi şi la membrii care fac parte din aceeaşi categorie. La 3-4 ani înţeleg sensul cuvintelor, dar se axează pe un singur sens al acestora. Pentru că nu acceptă două-trei sensuri pentru acelaşi cuvânt, ei nu înţeleg ironiile, sarcasmul, glumele, mesajele ambigue. La 3 ani încep să desprindă regulile gramaticale : folosesc negaţia şi interogaţia, leagă propoziţiile între ele, iar la 5 ani vor utiliza deja corect din punct de vedere gramatical limba natală. La vârsta preşcolară se dezvoltă şi aspectul pragmatic al limbajului, care presupune adaptarea mesajului în funcţie de scopul comunicării, contextul comunicării, cunoştinţele şi vârsta interlocutorului. De exemplu, la 4 ani copilul este capabil să îşi adapteze limbajul în funcţie de ascultător, acelaşi mesaj comunicându-l diferit unui copil de 2 ani sau unui adult.

Încă de la vârste mici copiii încearcă să înţeleagă ceea ce se întâmplă în jurul lui şi să-şi structureze noile informaţii achiziţionate din experienţe (adică să îşi organizeze cunoştinţele). Deja la vârsta de 3 ani reţine şi povesteşte experienţele sub formă de scenarii şi naraţiuni. Între 2-5 ani copiii îşi formează şi un set de teorii naive despre timp, mişcare, gravitaţie (fizica naivă), despre boală, moarte, ereditate, viaţă, vindecare (biologia naivă) şi despre legătura între minte şi comportament (psihologia naivă). Categoriile sunt o altă formă de organizare de cunoştinţe accesibilă preşcolarilor. La 4 ani, copiii categorizează deja în funcţie de formă şi culoare, dar şi în funcţie de categorii mai abstracte: animale, jucării, mobilă sau alimente. Mai mult decât atât, ei pot deja să integreze acelaşi obiect în categorii multiple (de exemplu, "câinele" în categoria "animale", dar şi în cele de "plimbare" sau "jucării maro").

Copiii fac erori în rezolvarea de probleme la această vârstă pentru că nu pot încă verbaliza raţionamentele efectuate, nu au toate cunoştinţele necesare şi pornesc adesea de la premise false. Dar tocmai lipsa de informaţie îi face să devină „gânditori mai activi decât adulţii” şi mai deschişi spre învăţare. Preşcolarul poate realiza raţionamente analogice în domenii de cunoştinţe ce le sunt familiare şi pentru situaţii ce au semnificaţie din punctul lor de vedere (de ex.: într-o sarcină în care copiii trebuiau să mute mingile dintr-un vas în alt vas la care nu ajungeau, relatarea unei poveşti despre un vrăjitor care şi-a mutat comorile cu ajutorul unei baghete fermecate a facilitat folosirea unei tije de aluminiu care se află langă ei pentru a trage vasul mai aproape) şi raţionamente de genul: „Dacă paharul nu are urme de ruj, înseamnă că nu e al mamei".

DEZVOLTARE SOCIO- EMOŢIONALĂ

La vârsta de 3 ani, copilul are etichete verbale adecvate şi recunoaşte emoţii ca: bucuria, furia, frica şi tristeţea, ajungând ca la vârsta de 5-6 ani această paletă de etichete să fie mult mai amplă, fiind incluse ruşinea, vinovăţia, jena, empatia. De la vârsta de 5-6 ani, copiii pot să facă distincţia clară între emoţia reală şi cea aparentă, respectiv între emoţia resimţită şi cea afişată în exterior. Preşcolarul învaţă să îşi controleze propriile emoţii şi dorinţe. Aceasta abilitate de autoreglare emoţională este esenţială pentru dezvoltarea ulterioară şi depinde şi de stilul parental caracteristic mediului în care a crescut. Copiii pot utiliza deja discutarea emoţiilor cu ceilalţi sau mutarea deliberată a gândurilor de la sursa de distres ca strategii de autoreglare emoţională (Schaffer, 2007).

Dezvoltarea fiecărei persoane are la bază interacţiunea dintre partea ereditară/biologică şi mediu. Ambii factorii influenţează dezvoltarea începând chiar din momentul concepţiei şi continuând toată viaţa. După naştere, mai ales în perioada preşcolară, mediul influenţează dezvoltarea prin intermediul stilului parental (interacţiunea părinte – copil). Dezvoltarea este optimă mai ales dacă părinţii au abordare pozitivă, de tip non-confruntare, dau dovadă de flexibilitate şi disponibilitate, stabilesc o relaţie de calitate cu copilul, manifestă sensibilitate faţă de nevoile acestuia, stabilesc limite/reguli clare şi pe înţelesul copilului pentru comportamentul lui. Informaţiile cuprinse în acest pliant sunt derivate din studii de specialitate realizate în numeroase laboratoare internaţionale, al căror scop general este avansul cunoaşterii ştiinţifice pentru a optimiza dezvoltarea copiilor.

Informaţiile cuprinse în acest pliant sunt derivate din studii de specialitate realizate în numeroase laboratoare internaţionale, al căror scop general este avansul cunoaşterii ştiinţifice pentru a optimiza dezvoltarea copiilor.

Realizatori :    masterand Alina Cosma

                     masterand Alexandra Sidor

Coordonator: lector dr. Thea Ionescu